Stafie la tablă!

Stafie la tablă! Dr. ing. Leonard Constantin STAFIE

Săptămâna aceasta am trecut pe la un coleg de breaslă ca să-i fac cadou ultima carte publicată – „De prin presă adunate”, lansată în direct la Podcast cu Raluca Costin, carte care marchează 25 de ani de presă și 20 de ani de APIA. Din una în alta, fiind „găinari” amândoi, am ajuns și la subiectele arzătoare: carne din Brazilia, salmonella, antibiotice folosite ca promotori de creștere și sectorul suin din România, care intră într-un declin accentuat din cauza prețurilor. Dar despre asta vom povesti mai târziu. Ca să fie mai cursivă povestea, o să folosesc inițialele bunului coleg, director general la o firmă avicolă, un foarte bun meseriaș și oleacă mai vechi decât mine în anii de zootehnie. Așadar, îi vom spune L.E. După ce am devorat câteva napolitane – făceau cu ochiul – eu, concentrat la cafea, m-am trezit cu o întrebare, ca la școală: – Leo, care parte anatomică a puiului este cea mai valoroasă? Am rămas puțin surprins și mă gândeam: „Oare este întrebare capcană? Că îl știu pe L.E. șugubăț… sau este vreun scepsis?” Așadar, timid, răspund: – Pieptul, L.E., este cea mai valoroasă piesă anatomică! – Buuun! Răspuns corect! Următoarea întrebare: care parte anatomică se vinde, din mai până în septembrie, cel mai bine? La spitale, grădinițe, învățământ, shaormării și restaurante? Stau, mă gândesc și răspund mai hotărât: – Pieptul! – Brava, Leo! Și acum… ce au depistat grecii? – Nu știu… răspund eu nedumerit. – Păi dacă nu citești presa… Pe lângă salmonella, au găsit și un lot de piept de pui din Brazilia cu antibiotice. – Foarte bine, zic eu. Înseamnă că funcționează sistemul de control pentru protejarea clientului european. – Da, așa este, spune L.E. Dar eu cu cât vând pieptul de pui? Și cu cât vine din Brazilia? – Păi… răspund eu, scos ca un școler la tablă… cred că la tine este în jur de 20-25 lei/kg, iar din Brazilia aproximativ 13-15 lei/kg. (Nu o să intru în detaliile legate de costurile de producție, că tot le-am explicat.) – Bravo, școlare! Și crezi tu că cei din horeca sau cei de la spitale vor cumpăra de la mine sau de la brazilieni, ținând cont că primează prețul și nu calitatea? – Normal… carnea mai ieftină… răspund eu repede, că știam răspunsul. – Bun, și acum să trecem mai departe. Dacă tu mergi cu mașina, depășești viteza cu peste 80 km/h și te depistează radarul, ce pățești? – Simplu: mă oprește, îmi dă amendă, îmi ia permisul și din acel moment merg pe jos. Și nici nu mă mai lasă să conduc. – Foarte corect ai răspuns. Dar faptul că cei din Comunitatea Europeană au depistat lotul de carne din Brazilia cu antibiotice, ce crezi că măsuri au luat? – Foarte simplu, zic eu: confiscată carnea și interzis importul de carne din Brazilia până la conformarea la standardele europene. – Corect, îmi spune L.E., dar de când? – Păi… de când a fost depistat lotul… – Eiii, vezi că nu este așa! – Cum așa? mă arăt eu uimit. – Simplu. Comunitatea Europeană a hotărât că din septembrie se interzice importul de carne de pasăre din Brazilia… Și atunci întreb eu, nevinovat: – Adică toată vara, când în sfârșit există vânzare și consum, noi creăm culoar pentru carne care nu îndeplinește standardele europene? În condițiile în care piața despre care vorbeam mai devreme reprezintă pentru avicultura românească, pe timp de vară, aproape 60% din desfacere? L.E. ridică din umeri, ia o gură de cafea și zâmbește amar. Iar eu, scos din nou la tablă, încep să mă întreb: Oare chiar vrem să mai existe producție zootehnică românească? Sau doar ne prefacem că o protejăm, în timp ce îi punem concurență directă cu produse mai ieftine, obținute după reguli diferite? Pentru că fermierului român i se cer standarde europene, investiții europene, costuri europene, salarii europene și controale europene. Dar când vine vorba despre concurență… acolo regulile par să fie mai „flexibile”. În rest, noi să fim sănătoși și competitivi! Rog cititorii să tragă singuri concluziile și să analizeze situația în fapt.